De Gigi amanetate,
La pãşune pe tãpşane
Primãvara sunt urcate.
Oile cu blanã lungã
Îşi râd „be-he-he” în barbã,
Bucuroase c-or s-ajungã
În Ghencea pe iarba udã.
La gât tãlãncuţe poartã
Sã s-audã de le-or pierde,
Clinchete s-aud în şoaptã
Peste câmpul lung şi verde.
Câini flocoşi la oi dã roate
Sã le ţinã-n adunare,
Iar alene dupã toate
Vine Gigi pe la spate.
Cu lăţoasele cojoace
Ce le poartã pe spinare,
Vine ciobanul agale
Spre drãguţele mioare.
Lângã el încet pãşeşte
Cântând “odã lui Becali”,
Nea Vali.
Raportul îl ţine strâns,
Când a fost cu turma sa
Gigi staroste în frunte
Înspre vârf îşi ia cãtare
Şi prin satele de munte
Urcã turma cu rãbdare.
Este-n Ghencea sãrbãtoare
Şi pe uliţe s-adunã,
Suporterii din rãzoare
Sã le spunã noapte bunã.
***
Turmele-l urc, STEAUA îi scapara-n cale,
Ultraşii plâng, clar, se aruncă-n fântâne;
Sub un salcâm, Gigi stă întins lângă turmă.
Ochii săi mari caută-n Ghencea cea rară,
STEAUA încet, dar sigur acum se destramă
Nourii curg, raze-a lor şiruri despică,
Streşine vechi, focul uşor se ridică
Scârţâie-n vânt cumpăna de la fântână,
Vin de la meci; dezamăgiţi şi mâhniţi,
STELUŢA lor s-a dus de râpă uşor
Sufletul lui arde-n iubire ca Borcea.
Ah! în curând peluza cea rea amuteste;
Ah! în curând pasul spre lojă grabeste:
Căci pe Cioban nimeni nu îl mai iubeşte
Clar şi fără echivoc:
Când te lăfăi în palat
Nu vei fi votat în…bloc.
Cu stilu-i şleampăt, de zevzec,
Zvârlind cu bani, sigur de el,
Sărea la toţi ca un berbec.
Acum e, bietul, mieluşel!
Pentru Cioban…Comportamentul tău ciudat
Ascunde-un adevăr profund:
Cu cât ţi-e capul mai pătrat,
Cu-atât mai mult te dai rotund!




